Curtea de Apel Ploiești reușește din nou să confirme de ce este percepută ca un bastion al unui management administrativ deficitar și al indiferenței față de respectarea drepturilor propriilor salariați. Refuzul acestei instituții de a reglementa desfășurarea activității personalului auxiliar de specialitate în regim de telemuncă, în ciuda obligațiilor legale clare, este o sfidare nu doar la adresa legii, ci și a bunului-simț.
Curtea de Apel Ploiești demonstrează că, pentru ea, legislația este doar o colecție de cuvinte fără valoare.
Articolul VIII din Legea nr. 283/2022 impune clar adoptarea procedurilor pentru telemuncă în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, iar Legea nr. 81/2018 detaliază drepturile și obligațiile privind acest regim. În acord cu aceste prevederi legale și la solicitarea membrilor organizației noastre sindicale care își desfășoară activitatea în circumscripția angajatorului CA Ploiești, SNGJ Dicasterial a solicitat acestui angajator să emită o decizie în scopul desfășurării în condiții optime a activităților desfășurate la nivelul aparatului propriu şi al instanțelor din circumscripție, pentru a reglementa modalitatea de desfășurare a activității personalului la domiciliu sau în regim de telemuncă.
Cu toate acestea, conducerea Curții de Apel Ploiești interpretează aceste prevederi legale după bunul plac sau, mai grav, decide să le ignore cu bună știință.
În loc să ofere o justificare solidă pentru refuzul său de a aproba procedurile interne pentru desfășurarea muncii în aceste condiții (așa cum impune legea), instituția a emis un răspuns hilar, invocând un pretins „caracter incompatibil” al atribuțiilor personalului auxiliar de specialitate cu telemunca. Acest argument este nu doar superficial, ci și insultător pentru inteligența oricărui om rațional, întrucât în cadrul Autorității judecătorești astfel de decizii au fost emise și personalul auxiliar de specialitate își poate desfășura multe atribuții în acest regim.
Conducerea Curții de Apel Ploiești demonstrează, încă o dată, că nu are capacitatea sau dorința de a analiza obiectiv situațiile pe care ar trebui să le gestioneze cu responsabilitate.
Refuzul de a reglementa telemunca nu este doar o încălcare flagrantă a legislației, ci și un act discriminatoriu față de personalul auxiliar de specialitate în raport cu alți salariați din sistemul public. Este o dovadă clară că interesele angajaților nu reprezintă o prioritate pentru această instituție.
Mai mult, acest refuz demonstrează o mentalitate feudală a conducerii, care pare să trăiască încă în epoca birourilor de cancelarie prăfuite, unde flexibilitatea și eficiența sunt considerate amenințări.
Refuzul de a reglementa telemunca nu doar că afectează drepturile angajaților, ci și subminează întreaga credibilitate a Curții de Apel Ploiești. O instituție care ar trebui să fie un model de respectare a legii și a drepturilor cetățenilor se remarcă printr-o atitudine de sfidare și incapacitate administrativă.
Cănd instituții precum Curtea de Apel Ploiești refuză să respecte legea, singura soluție este justiția, iar organizația noastră sindicală va continua să lupte pentru drepturile membrilor săi, inclusiv în fața instanțelor de judecată.
Curtea de Apel Ploiești trebuie să înceteze să fie simbolul stagnării și al refuzului de a evolua și are obligația de a reprezenta și respecta drepturile tuturor angajaților săi, nu doar pe cele ale unei conduceri dezinteresate.
*IDentitate profesională!
Echipa SNGJ Dicasterial