România zilelor noastre ne prezintă tot mai des inechitățile unui sistem putred, în care cei cu putere de decizie își maschează incompetența, prin aruncarea vinei pentru eșecul creat asupra unor bieți lucrători, executanții de serviciu.
Credeam că episodul ”eroare de grefă” a fost unul izolat, deși a fost invocată de procurorul cu cel mai mare grad din cadrul unităților de parchet… (vezi articol).
Ca să fim mai expliciți, grefierii au fost găsiți printre principalii vinovați de întârzierea redactării celor 4000 de cauze de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de către însăși președinta instanței supreme, judecător Corina Corbu (vezi articol de pe Lumea justiţiei).
În opinia domniei sale, grefierii au întârziat actul de justiție prin nemotivarea la timp a hotărârilor judecătorești.
Asemenea acuzație nu poate să trezească decât stupoare în rândul justițiabililor, deoarece șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție ar trebui să știe că, prin lege, hotărârile sunt apanajul judecătorilor, nu al grefierilor. Eludarea acestui act elementar, mai ales din calitatea funcției pe care o deține, o face părtașă la creionarea unei realități deformate a sistemului judiciar, percepție care a transformat personalul din instanțe într-un inamic al poporului.
Grefierii sunt găsiți țapi ispășitori, deși același conducător de instituție publică, nemulțumit de bugetul alocat, acuza public faptul că “grefierii sunt nevoiţi să care dosare de la subsol cu braţele, pentru că nu există un lift” (vezi articol) și am adăuga noi ”cocoșați de orele suplimentare efectuate, fără posibilitatea de a fi recuperate vreodată având în vedere lipsa acută de personal”.
Același conducător de instituție publică, mai afirma că ”Grefierii noştri cară zilnic dosare de la două subsoluri. Oamenii nu sunt plătiţi pentru a căra dosare, oamenii ar trebui să desfăşoare alte activităţi. Este jenant”.
De fapt, prin ”ar trebui să desfășoare alte activități”, domnia sa a vrut să spună să redacteze hotărârile judecătorești restante.
Practic, cele 4.000 de dosare ar putea fi susceptibile de revizuiri urmate de casări cu trimitere spre judecare, doar pentru simplul fapt că un grefier a fost „obligat” să expună în considerentele hotărârii ceea ce a avut în vedere judecătorul când a pronunțat soluția.
Atât doctrina internă, cât și cea internațională a sancționat orice hotărâre judecătorească nemotivată de judecătorul care a pronunțat-o, însă în realitatea recunoscută de doamna judecător Corbu, contribuţia grefierilor la redactarea hotărârilor judecătoreşti este mult mai mare decât este reglementată de prevederile legale.
Chiar dacă în anul 2015, Consiliul Superior al Magistraturii a „ordonat” mascat grefierilor să redacteze hotărâri judecătorești, sub prevederile regulamentare de ”tehnoredactare după model” și/sau ”redactează proiecte de hotărâri”, dosarele deduse judecății Înaltei Curți nu sunt repetitive, așa cum ar fi, spre exemplu, dosarele care au ca obiect „înlocuirile de amendă cu muncă în folosul comunității”, de competența judecătoriilor.
Deşi organizaţiile sindicale şi profesionale au solicitat, în numeroase rânduri, Consiliului să clarifice termenii de ”tehnoredactare după model” şi ”redactează proiecte de hotărâri” se refuză cu încăpățânare acest lucru. Oare de ce?
Categoria profesională a grefierilor susţine scoaterea la lumină a muncii desfăşurată cu adevărat în instanţele de judecată, prin adoptarea unui nou statut al profesiei, care întârzie să fie trimis în procedură de legiferare de către actualul ministru al justiţiei, ceea ce ne face să credem că există complicitate între factorii decidenţi din justiţie.
Asumarea responsabilității este cea mai valoroasă calitate pe care un bun manager o poate avea, însă, din păcate, în cazul de față nu se întâmplă. Mai mult, constatăm că actul managerial exercitat de președinta instanței supreme este unul discreționar, direcționat doar către o parte a resursei umane pe care o are în subordine, pe care o poate controla și pe care o folosește în funcție de interes.
Urmărind cariera managerială a șefei Înaltei Curți de Casație și Justiție, observăm cu ușurință că doamna președintă a ICCJ își arogă meritele doar pentru rezultatele pozitive ale muncii întregului personal, fiind obișnuită să atribuie eşecul celor care nu se pot apăra.
*IDentitate profesională!
Echipa SNGJ Dicasterial