În timp ce clamează modernizarea sistemului public, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale continuă să saboteze dialogul social autentic prin proiectul noii legi de salarizare, introducând o viziune profund restrictivă și o interpretare abuzivă a textelor de lege. Dovada supremă a acestui boicot instituționalizat o reprezintă introducerea articolului 1, alineatul (4), o barieră brutală care stipulează negru pe alb că: „(4) Prin contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială în bani sau în natură care excedează sau contravin prevederilor prezentei legi.” Prin această formulare absurdă, ministerul nu doar că pune lacătul pe ușa negocierilor, dar anulează complet rolul sindicatelor, transformând parteneriatul social într-o simplă anexă formală a deciziilor guvernamentale.

Am bifat jalonul PNRR, dar am ucis substanța negocierii

Prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România s-a angajat ferm în fața Comisiei Europene să reformeze dialogul social.

Rezultatul a fost adoptarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, o condiție obligatorie (jalon critic) pentru ca țara noastră să primească fondurile europene. Scopul declarat al acestei legi, monitorizat la sânge de partenerii europeni, a fost creșterea acoperirii negocierilor colective și facilitarea încheierii de Contracte Colective de Muncă (CCM) la toate nivelurile (unitate, sector, național).

Cu toate acestea, introducerea unor prevederi precum art. 1 alin. (4) reprezintă un regres inacceptabil. Textul interzice negocierea unor salarii sau „alte drepturi de natură salarială în bani sau în natură” care contravin sau excedează legii.

Dacă în privința banilor publici din sectorul bugetar pot exista limitări legale stricte, blocarea totală a negocierii drepturilor în natură (transport, tichete, facilități, echipamente specifice, cazare sau alte beneficii complementare) este o măsură disproporționată. Aceste drepturi NU afectează grila salarială de bază, nu generează dezechilibre macroeconomice, dar sunt vitale pentru viața de zi cu zi a angajaților și pentru adaptarea muncii la realitatea din teren.

Practic, statul a bifat formal jalonul PNRR, dar prin astfel de interdicții blochează tocmai mecanismele legitime pe care s-a obligat să le promoveze!

România, sub lupa organismelor internaționale: Ce prevederi obligatorii se încalcă?

Această rigiditate legislativă plasează din nou România în zona de risc în ceea ce privește monitorizarea internațională privind libertatea sindicală și negocierea colectivă. Prin menținerea acestei interdicții, statul român încalcă tratate internaționale ratificate și obligatorii:

• Convenția OIM nr. 98/1949 (Art. 4) ne obligă să încurajăm negocierea voluntară. Comitetul pentru Libertate Sindicală al OIM a stipulat clar: intervențiile guvernamentale care anulează complet negocierea anumitor elemente ale remunerării reprezintă o imixtiune ilegală în autonomia partenerilor sociali.
• Convenția OIM nr. 154/1981 (Art. 5) – statele trebuie să se asigure că negocierea colectivă este posibilă pentru toate materiile privind condițiile de muncă. Beneficiile în natură sunt parte integrantă din aceste condiții.
• Carta Socială Europeană Revizuită (Art. 6 pct. 2) obligă Guvernul să promoveze contractele colective. Limitarea disproporționată a obiectului negocierii colective încalcă jurisprudența Comitetului European pentru Drepturi Sociale.
• Carta Drepturilor Fundamentale a UE (Articolul 28) – dreptul la negociere este un drept fundamental. Curtea de Justiție a UE (CJUE) a reafirmat constant că legiuitorul național nu poate goli de conținut substanța acestui drept prin interdicții excesive.

SNGJ Dicasterial va solicita exceptarea drepturilor în natură!

Nu putem asista pasivi la transformarea negocierii colective într-un simplu exercițiu formal, în care sindicatele și angajatorii doar semnează ceea ce a dictat deja pixul unui birocrat din minister.

Drepturile în natură trebuie exceptate de la această interdicție! Ele reprezintă supapa economică prin care angajatorii responsabili își pot reține forța de muncă, iar sindicatele pot obține protecție reală pentru oameni, fără a atinge plafoanele salariale rigide impuse de stat.

Mecanismele legitime nu trebuie blocate din rațiuni pur biromatice, fără niciun impact pozitiv asupra sistemului public. Organizația noastră sindicală va uza de toate pârghiile legale și va sesiza comisiile de monitorizare europene pentru a corecta această anomalie!

Uniți suntem puternici! Dreptul la negociere nu se negociază!

*IDentitate profesională!

Echipa SNGJ Dicasterial