Decontarea integrală a dispozitivelor de corecție specială (ochelari de vedere) pentru personalul din sistemul de justiție care își desfășoară activitatea în fața ecranelor de vizualizare reprezintă un subiect central în litigiile de muncă actuale.
Observăm în ultima perioadă o tendință de restrângere a acestor drepturi prin aplicarea unor plafoane administrative interne (cum este cel de 500 de lei prevăzut de OUG nr. 53/2024), evoluție care ridică semne de întrebare raportat la jurisprudența obligatorie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
⚖️ Decizia CJUE în Cauza C-392/21: Pilonul de protecție al lucrătorilor
Prin Hotărârea din 22 decembrie 2022 pronunțată în Cauza C-392/21, instanța de la Luxemburg a oferit o interpretare unică și obligatorie articolului 9 din Directiva 90/270/CEE. Curtea a stabilit reguli clare:
Ochelarii de vedere intră în noțiunea de „aparate de corecție speciale” dacă sunt prescriși pentru a corecta sau preveni dificultățile vizuale specifice lucrului la monitor.
Obligația angajatorului este una de suportare integrală, putând fi îndeplinită fie prin furnizarea directă a ochelarilor, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrător.
Măsurile de protecție nu pot implica lucrătorii în suportarea unor cheltuieli financiare suplimentare (art. 9 alin. 4 din Directivă).
🔍 Studiu de caz: Tensiunea dintre normele interne și ordinea juridică europeană
Complexitatea acestei probleme este ilustrată perfect de litigiile recente aflate pe rolul instanțelor din țară, inclusiv o cauză finalizată recent în apel în cursul lunii iunie 2026. În acest dosar, un coleg grefier a solicitat decontarea costului efectiv al ochelarilor (2.320,80 lei), justificat prin prescripție medicală și documente fiscale.
Deși instanța supremă, prin Decizia nr. 212/2025, a statuat clar aplicarea prioritară a normelor de securitate în muncă (HG nr. 1.028/2006) în detrimentul nedecontării din sistemul justiției, soluția din apel a menținut plafonarea la suma de 500 de lei în baza OUG nr. 53/2024, considerând-o o măsură legitimă de oportunitate bugetară.
Această abordare scoate la iveală o neconcordanță majoră: deși s-a recunoscut legătura de cauzalitate și necesitatea medicală a dispozitivului, s-a permis ca restul sarcinii financiare (peste limita de 500 de lei) să fie transferat nelegal în patrimoniul salariatului. Pentru corectarea unor astfel de interpretări, dreptul procesual oferă remedii extraordinare, precum revizuirea pentru hotărâri potrivnice, menite să restabilească respectarea deciziilor instanței supreme.
🚫 De ce plafoanele interne nu pot restrânge aplicarea Directivei?
Din punct de vedere strict juridic, limitarea administrativă prin OUG se lovește de două principii fundamentale de drept unional:
- Principiul Supremății Dreptului UE (Art. 148 din Constituție): Dreptul Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Când o normă europeană garantează rambursarea cheltuielilor necesare (costul real dovedit), o reglementare națională secundară nu poate diminua acest drept.
- Obligația de a lăsa neaplicată norma internă contrară: Conform jurisprudenței constante a CJUE, judecătorul național are datoria de a asigure efectul deplin al normelor europene. Dacă o ordonanță internă contravine Directivei, instanța are obligația de a o lase neaplicată în litigiul respectiv.
Sănătatea vizuală a grefierilor reprezintă o măsură obligatorie de siguranță la locul de muncă, nu un beneficiu financiar negociabil. Organizația noastră sindicală va sprijini toate demersurile legale și utilizarea căilor de atac necesare pentru ca hotărârile obligatorii ale CJUE să fie respectate integral, fără interpretări restrictive bazate pe considerente pur administrative.
*IDentitate profesională!
Echipa SNGJ Dicasterial