Contractul colectiv de muncă (CCM) reprezintă convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală şi reprezentanţii angajaţilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţiile de muncă. Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmăreşte promovarea şi apărarea intereselor părţilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă, în vederea asigurării păcii sociale.
În sistemul de justiție s-a încheiat un singur contract colectiv de muncă al personalului auxiliar de specialitate, conex și contractual la nivelul grupurilor de unități – Ministerul Justiției și curțile de apel, pentru anii 2010-1011 (vezi CCM). Ulterior, nu a mai putut fi posibilă o astfel de negociere, întrucât Legea 62/2011 privind Dialogul social a prevăzut negocierea contractelor colective de muncă la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţă de muncă, ceea ce, în cazul nostru, nu mai putea avea loc întrucât Ministerul Justiției nu coordonează și nici nu are în subordine cei 34 de angajatori ai noștri, 15 curți de apel, 15 PCA-uri, DNA, DIICOT.
Prin urmare, ne-a rămas deschisă numai calea negocierii colective la nivel de unitate – curți de apel, ca persoane juridice care angajează forță de muncă pe bază de contract individual de muncă sau raport de serviciu, dar și la nivel de grup de unități – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și unități subordonate.
Încă de la începutul anului 2019, Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial a inițiat o campanie amplă pentru negocierea CCM la nivel de unitate/angajator. Acum, după mai mult de 6 luni de negocieri intense, rezultatele muncii echipei de negociere sunt transpuse în contracte colective încheiate la nivelul Curților de Apel Galați, Brașov, Timișoara, Constanța, Ploiești și Târgu Mureș și în curs de negociere cu Curțile de Apel Iași și Suceava și PICCJ.
Am rămas surprinși să observăm că judecători care ocupă funcția de președinte de curte de apel au refuzat inițierea negocierii colective, cum este cazul Curților de Apel București, Cluj, Craiova și Pitești, deși legea dialogului social prevede expres faptul că negocierea colectivă este obligatorie la nivel de unitate, cu excepţia cazului în care unitatea are mai puţin de 21 de angajați. Însă, prin refuzul inițierii negocierii colective aceștia și-au asumat inclusiv deschiderea conflictului colectiv de muncă, nouă revenindu-ne responsabilitatea sesizării Inspectoratelor Teritoriale de Muncă.
Motivul principal pentru care angajatorii au fost reticenți față de încheierea CCM îl reprezintă faptul că statutul nostru este reglementat prin lege specială și nu se pot revendica drepturi salariale, însă, în cadrul negocierilor colective, aceștia au conștientizat că sunt aspecte pe care legea specială nu le reglementează și au acceptat revendicările angajaților, formulate prin sindicat, prevăzute în legislația muncii, spre exemplu: legalizarea muncii la negru – oficializarea orelor suplimentare efectuate de către angajați prin pontarea efectivă și reală a acestora și compensarea lor (o noutate pentru noi!), efectuarea de ore suplimentare numai cu acordul prealabil al angajatului, zile libere plătite pentru diferite evenimente personale și familiale ale angajaților, concediu de studii plătit de până la 10 zile, concediu suplimentar de odihnă de până la 5 zile plătite ca urmare a suprasolicitării neuropsihice la care sunt expuși grefierii, precum și alte drepturi pentru reprezentanții și membrii de sindicat, etc.
Însă, cel mai mare câștig pentru angajat îl reprezintă faptul că angajatorii au înțeles că grefierul nu este propriul angajat, ci este parte într-un proces al muncii guvernat de legi și principii de la care nu poți deroga, indiferent de funcția pe care o ocupi și statutul social, întrucât există directive și tratate internaționale la care România este parte ce trebuie respectate, chiar dacă nu sunt transpuse corespunzător în legislația internă, precum și faptul că Organizația Internațională a Muncii poziționează salariatul în centrul raporturilor de muncă și veghează asupra respectării drepturilor acestuia.
Negocierea acestor contracte colective de muncă reprezintă un câștig important pentru membrii de sindicat care, prin intermediul organizației sindicale mandatate să participe la negocierea colectivă, s-au poziționat pe picior de egalitate cu angajatorul, întrucât în cadrul negocierii colective, potrivit legii, părțile sunt egale.
Tot un câștig rămâne și calitatea dialogului social dintre sindicat și președinții curților de apel, dialog fără de care nu ar fi fost posibilă negocierea colectivă, precum și faptul că au ales să se comporte ca adevărați parteneri de dialog social, prin informare și consultare reciprocă, în cadrul unui dialog social instituționalizat.
*Identitate profesională!
Echipa SNGJ Dicasterial