România anului 2025 trăiește paradoxul unei justiții chemate să garanteze echilibrul social, dar lăsate fără resursele elementare pentru a funcționa.
Cazul Tribunalului Brașov, pe care alegem să-l facem public prin adresele oficiale transmise Ministerului Justiției și Curții de Apel Brașov, nu este o excepție, ci o imagine fidelă a colapsului financiar generalizat care sufocă instanțele și parchetele din întreaga țară.
Tribunalul Brașov a ajuns să solicite reeșalonarea plății facturilor la energie electrică pentru a evita debranșarea de la rețea. Bugetul alocat la capitolul Bunuri și servicii este insuficient chiar și pentru o lună de funcționare, iar fondurile destinate achiziției de materiale de bază – hârtie, tonere, plicuri, produse de curățenie – s-au epuizat cu mult înainte de finalul anului.
Dincolo de cifre, problema este una de demnitate instituțională: instanțele au ajuns să se milogească de furnizori pentru a primi amânări la plată, iar actul de justiție riscă să se transforme într-un exercițiu de supraviețuire financiară.
În timp ce magistrații și grefierii își cumpără din fonduri proprii echipamentele obligatorii, Guvernul Bolojan etalează achiziții de lux mascate sub pretextul „reducerii parcului auto”. S-au tăiat simbolic câteva mașini „de ochii lumii”, dar în realitate se cumpără altele, mai scumpe, mai „eficiente”, în timp ce justiția – garantul echilibrului statului de drept – funcționează la limita colapsului energetic și logistic.
Diferența de tratament este strigătoare la cer: Bolojan nu se milogește de nimeni, cel mult, după cum glumesc ironic unii colegi, „poate doar de francezi”. În schimb, președinții de tribunale și managerii economici aleargă după virări de credite între alineate, ca să nu se stingă lumina în sălile de judecată.
SNGJ Dicasterial a primit în ultimele luni semnale similare din întreaga țară: instanțe care nu mai pot plăti facturi, parchete care nu mai au fonduri pentru consumabile, personal nevoit să aducă hârtie de acasă pentru a tipări documente judiciare.
Este o criză de sistem pe care Guvernul o ignoră deliberat, preferând să cosmetizeze imaginea publică prin acțiuni populiste, în timp ce mecanismul real al statului – justiția – este împins spre faliment funcțional.
Salutăm intervențiile publice ale domnului ministru al Justiției, însă este de remarcat că acestea au venit mai degrabă ca reacții la scandaluri mediatice decât ca rezultate ale unei analize reale asupra problemelor din sistem.
Tocmai de aceea, solicităm ca Ministerul Justiției să comunice transparent situația deficitului bugetar și modul în care gestionează resursele ce trebuie alocate instanțelor și parchetelor. Independența justiției nu se apără doar în discursuri, ci printr-un buget care să-i permită să existe.
Deocamdată însă, România este singura țară în care lumina din sălile de judecată depinde de o reeșalonare, iar statul de drept a devenit stat cu drepturi deconectate.
*IDentitate profesională!
Echipa SNGJ Dicasterial