În articolul anterior, am adus în atenție problema gravă a condițiilor de muncă din arhiva Secției a VI-a a Tribunalului București, situație ce a scos la iveală deficiențele majore în gestionarea și respectarea normelor de sănătate publică și securitate în muncă. În acest context, am evidențiat lipsa unei intervenții clare din partea instituțiilor responsabile.
Ulterior acestei relatări, Direcția de Sănătate Publică a pasat responsabilitatea către Ministerul Justiției. În calitate de reprezentanți ai Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial, am solicitat Ministerului Justiției clarificări și intervenții urgente pentru a remedia aceste probleme.
Răspunsul Ministerului Justiției: „Nu avem atribuții”
Ministerul Justiției, prin adresa nr. 2_1072 din 20.01.2025, a răspuns solicitării noastre, menționând că nu are atribuții în domeniul solicitat. În adresa primită, MJ specifică următoarele:
„Organigrama Ministerului Justiției, stabilită potrivit Hotărârii de Guvern nr. 592/2024, nu include în componența sa Serviciul Medical, astfel că nu există în sarcina unui alt serviciu competențe similare.”
„Prevederile art. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 1425/2006 stabilesc în sarcina angajatorului obligații privind desfășurarea activității, din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă.”
Astfel, Ministerul Justiției indică faptul că responsabilitatea pentru condițiile de muncă revine angajatorului, respectiv Curții de Apel București, conform legislației aplicabile.
Desigur, responsabilitatea știm bine cui îi aparține – Ministerul Justiției ne-a lămurit cu articole, paragrafe și Hotărâri de Guvern. Dar iresponsabilitatea? Cine o controlează? Sau mai bine zis: cine o sancționează?
Este profund revoltător să constatăm că nimeni nu își mai asumă funcțiile pentru care aceste instituții au fost create.
În timp ce drepturile salariaților sunt încălcate grav, răspunsurile primite indică doar o fugă de responsabilitate din partea tuturor celor implicați. DSP pasează la MJ, MJ pasează la angajator, iar grefierii rămân să își desfășoare activitatea în condiții care sfidează normele legale.
Se pare că singurii mai presus de lege în această țară sunt acești angajatori și conducători de instanțe, care, deși ocupă funcții administrative, nu judiciare, par intangibili în fața instituțiilor statului. În timp ce restul cetățenilor sunt trași la răspundere fără ezitare pentru orice abatere, acești „privilegiați” scapă de orice responsabilitate cu o ușurință uimitoare.
Pentru alții, legea se aplică rapid și ferm – de la amenzi pentru încălcări minore până la anchete pentru abateri mai grave. Însă, când vine vorba despre cei care administrează sistemul de justiție, mâna legii devine subit paralizată, transformând dreptatea într-un concept accesibil doar în teorie.
Într-o țară unde legea ar trebui să fie egală pentru toți, realitatea ne arată că speranța pentru dreptate rămâne doar un ideal îndepărtat, pierdut în indiferența celor care ar trebui să o aplice.
*IDentitate profesională!
Echipa SNGJ Dicasterial