Incidentul grav din arhiva Secției a VI-a Civilă a Tribunalului București, unde prăbușirea rafturilor a rănit o salariată, a scos la iveală nu doar problemele de siguranță, ci și carențele de transparență și comunicare ale conducerii instituției.

În centrul atenției publice se află atât condițiile controversate ale contractului de închiriere a spațiului în care își desfășoară activitatea doua secții ale TMB, cât și modul în care conducerea Tribunalului București a gestionat această situație.

Conducerea TMB a încercat inițial să gestioneze incidentul cu discreție, solicitând salariaților să nu mediatizeze situația, însă SNGJ Dicasterial a fost cel care a adus evenimentul în atenția publică, forțând un răspuns oficial din partea instituției.

Abia după ce incidentul a fost relatat în presă, la nivel național, la aproape 24 de ore de la producere, Tribunalul București a emis un comunicat oficial.

Poziția  președintelui Tribunalului, exprimată inițial pentru publicația Lumea Justiției, a fost criticată vehement, întrucât, după cum se poate observa din prima ieșire publică, conducerea a afirmat că “Dosarele nu au fost avariate, dar trebuie să estimam dacă din rafturile respective se mai poate recupera ceva sau trebuie găsită o solutie noua”… Iar în ceea ce privește grefiera, că a fost mai mare atacul de panică și că are mici zgârieturi, nu cum exagerează cei de la sindicat!

Se contura deja o primă intenție de a minimaliza gravitatea incidentului și de a distrage atenția de la problema de bază: nesiguranța salariaților la locul de muncă.

Doar sub presiunea opiniei publice și a SNGJ Dicasterial conducerea instituției și-a manifestat o preocupare (tardivă) pentru sănătatea și integritatea angajaților, motiv pentru care rămânem convinși că, fără mediatizarea acestui incident, nu ar fi existat nici măcar această reacție formală.

Conducerea Tribunalului București încearcă să arunce responsabilitatea tragediei din arhivă asupra locatorului, invocând faptul că mobilierul a fost pus la dispoziție conform contractului. Totuși, dacă nu ar fi fost intervenția fermă a organizației noastre sindicale și mediatizarea națională a incidentului, vina ar fi rămas cel mai probabil asupra grefierei rănite, tratată mai degrabă ca un simplu efect colateral al unor decizii administrative defectuoase.

Este evident că lipsa de reacție inițială a conducerii și preocuparea tardivă demonstrează o tentativă de a minimiza gravitatea situației, mai degrabă decât de a-și asuma responsabilitatea pentru siguranța angajaților, întrucât, periodic salariații trebuie instruiți, iar locurile de muncă trebuie expertizate pentru a se constata dacă respectă condițiile de sănătate și securitate în muncă și îmbunătățite în caz contrar. 

Una dintre principalele controverse este suma exorbitantă a chiriei pentru spațiul din Sema Parc: 59.130 de euro pe lună (a se citi comentariul din articol – „Nu intelegem cum Sema Parc, aflat in insolventa, inchiriaza tribunalului de insolventa, la preturi ”atractive” un spatiu de functionare… Adica un debitor aflat in procedura isi inchiriaza un spatiu tocmai instantei care il judeca??? Sau..poate ooops, nu e asa, ci o firma din grupul debitorului, cu control de management…”).

În loc ca aceste resurse publice să fie folosite pentru investiții în infrastructură proprie sau în condiții mai bune pentru angajați, ele ajung în buzunarele unui proprietar privat, fără a garanta standardele de siguranță necesare.

Întrebări grave se ridică si în privința modului în care a fost încheiat contractul de închiriere, întrucât spațiul oferit de locator ar fi trebuit să respecte anumite condiții standard, specifice desfășurării activității de judecată și, cu atât mai mult, destinat pentru depozitarea dosarelor, chiar dacă sunt în curs de soluționare, însă starea arhivei și calitatea mobilierului lasă de dorit.

Cine a verificat dacă spațiul îndeplinea criteriile necesare?

Dacă siguranța salariaților a fost compromisă din cauza unei evaluări necorespunzătoare a spațiului, atât la momentul închirierii, cât și ulterior, de către responsabilul pe linie de sănătate și securitate în muncă, este evident că răspunderea revine conducerii administrative.

Modul în care conducerea Tribunalului București a gestionat acest incident ridică serioase semne de întrebare. Dacă poziția inițială a fost una rece, orientată spre minimalizarea situației, preocuparea manifestată ulterior pare a fi strict rezultatul presiunii mediatice.

Este inacceptabil ca integritatea angajaților să fie luată în considerare doar în urma unor reacții publice virulente. 

Incidentul din arhivă este un semnal de alarmă asupra modului în care sunt prioritizate resursele publice și siguranța angajaților. Tribunalul București trebuie să răspundă nu doar pentru incidentul în sine, ci și pentru deciziile care au condus la alegerea unui spațiu impropriu și la alocarea unor fonduri considerabile fără o justificare adecvată.

Este timpul ca răspunderea să fie clarificată, iar astfel de incidente să nu mai fie posibile.

*IDentitate profesională!

Echipa SNGJ Dicasterial