Într-un context în care personalul auxiliar de specialitate își revendică drepturile salariale restante stabilite prin acte administrative emise în temeiul Deciziei nr. 151/RU/2023 a Curții de Apel Alba Iulia, constatăm o evoluție surprinzătoare în conduita procesuală a unei instituții fundamentale din arhitectura sistemului judiciar: Înalta Curte de Casație și Justiție.

Situația procesuală

Într-un dosar aflat inițial pe rolul Tribunalului Mureș (dosar nr. 5901/102/2023), reclamanții au formulat o acțiune împotriva mai multor pârâți, între care și Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând plata integrală a unor drepturi salariale rezultate din aplicarea valorii de referință sectorială de 605,225 lei.

Prin Sentința civilă nr. 2644/14.05.2024, Tribunalul Mureș a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în raport cu Președintele ÎCCJ și, în consecință, a respins acțiunea în această privință ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. Cu alte cuvinte, ÎCCJ a fost exclusă din proces în mod definitiv, neavând rol direct în litigiul dedus judecății.

Surpriza a venit însă în faza apelului.

O intervenție accesorie… neașteptată

În apelul declarat de Tribunalul Alba, dosarul a fost soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș. În această etapă, Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat o cerere de intervenție accesorie în sprijinul pârâtului Tribunalul Alba, cerere care a fost admisă de instanță.

Așadar, aceeași instituție care – în primă instanță – s-a aflat în afara raportului juridic dedus judecății și a susținut (cu succes) că nu are niciun rol procesual, a devenit intervenient activ în apel, exprimând poziții în favoarea uneia dintre părți.

Această schimbare de atitudine este, în opinia noastră, problematică nu prin conținutul poziției juridice asumate (fiecare instituție are dreptul să se apere în justiție), ci prin incoerența comportamentului procesual și prin faptul că intervenția a fost admisă în ciuda autorității de lucru judecat stabilite în fond.

Implicații pentru încrederea în actul de justiție

Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial consideră că stabilitatea cadrului procesual și respectarea limitelor impuse de hotărârile judecătorești definitive reprezintă garanții esențiale pentru credibilitatea actului de justiție.

Faptul că o instituție publică de rangul Înaltei Curți poate adopta poziții contradictorii în același dosar – mai întâi susținând lipsa calității procesuale, apoi intervenind activ în apel – afectează coerența sistemului juridic și încrederea personalului din justiție în neutralitatea instituțională.

Atragem atenția asupra riscului ca astfel de derapaje să fie percepute ca forme de susținere indirectă a unor abordări restrictive privind plata drepturilor salariale, în condițiile în care aceste drepturi sunt recunoscute prin acte administrative cu caracter executoriu și întemeiate pe jurisprudență constantă.

Un apel la consecvență instituțională

Prin acest demers public, nu criticăm actul de justiție, nu punem în discuție independența judecătorilor și nici nu negăm dreptul unei instituții de a adopta o poziție juridică. Solicităm, însă, respectarea cadrului procesual consacrat, evitarea pozițiilor contradictorii și aplicarea uniformă a principiilor fundamentale ale procesului civil, precum cel al autorității de lucru judecat și al egalității armelor.

Reprezentarea corectă a instituțiilor în fața instanței trebuie să fie predictibilă, coerentă și lipsită de ambiguități, mai ales atunci când este vorba despre Înalta Curte de Casație și Justiție, care are rolul de garant al unității de jurisprudență.

*IDentitate profesională!

Echipa SNGJ Dicasterial