Într-o țară în care Codul muncii este Biblie pentru unii și literă moartă pentru alții, descoperim o realitate care nu încetează să uimească: grefierul român lucrează… fără contract individual de muncă. Și nu, nu e muncă la negru. E muncă „la stat”. Legală. Prin decizie administrativă.
Nu glumim. Asta e România.
Munca se prestează, dar unde e contractul?
Grefierii nu sunt angajați în baza unui CIM, ci printr-o decizie de numire. O hârtie oficială, semnată de angajator, care le oferă dreptul de a munci și obligația de a nu comenta prea mult. Totul pare în regulă… până când ceva nu mai e.
Când se lucrează peste program fără plată, când se dublează atribuțiile prin dispoziții informale, când nu se respectă repausul legal, când orele suplimentare devin „normă”, iar stresul o constantă… atunci te gândești: unde sunt garanțiile unui raport de muncă echitabil?
Răspunsul? Nu sunt. Nu există. Pentru că nu există contract individual de muncă. Și, implicit, nu există protecția pe care Codul muncii o oferă oricărui alt angajat.
ITM? Ah, nu. „Nu e de competența noastră.”
Inspecția Muncii, cu toată rigoarea ei, își declină elegant atribuțiile. Nu verifică astfel de cazuri. Nu controlează. Nu amendează. Nu dispune măsuri. De ce? Simplu: „nu avem competență asupra celor încadrați prin decizie administrativă.”
Adică, exact asupra celor care au cea mai mare nevoie de protecție. Paradoxul românesc în toată splendoarea lui.
Cine apără grefierul?
Instituțiile publice nu se înghesuie. Ministerele privesc spre altă parte. Curțile au agenda lor. ITM-ul se spală pe mâini.
Doar Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial rămâne acolo. Singurul care nu confundă „decizia de numire” cu o formă de sclavie modernă. Singurul care spune că o hârtie fără garanții nu poate înlocui demnitatea profesională.
Și-atunci? Atunci se pune o întrebare care planează ca o umbră peste întregul sistem:
Cât timp mai putem pretinde că trăim într-un stat de drept în care drepturile fundamentale ale lucrătorilor – oricare ar fi forma juridică a raportului de muncă – sunt protejate?
Este o întrebare pe care o adresăm celor care știu, dar tac. Celor care pot, dar nu fac. Celor care conduc, dar nu răspund.
Până la urmă, poate cineva va găsi o soluție. Noi ne facem datoria: spunem lucrurilor pe nume. Și nu vom tăcea!
Atașăm mai jos justificările inspectorilor de muncă:
Răspuns ITM Prahova_13.01.2025_ adresa nr. 12-SNGJ-2025
Răspuns ITM Prahova_22.01.2025_ adresa 12-SNGJ-2025
Răspuns Inspecția Muncii_27.02.2025_ la adresa nr. 25-SNGJ-2025.
*IDentitate profesională!
Echipa SNGJ Dicasterial