Vreau card de membru!

Grefierii, angajații nimănui

În timp ce unii încearcă redefinirea familiei prin intermediul referendumului, alții se luptă să le fie stabilită filiația, pentru că, grefierii nu au nici mamă, nici tată și nimeni nu vrea să-i recunoască.

În cadrul proceselor deschise pentru recunoașterea drepturilor salariale, ne-am trezit cu o chestiune, pe cât de banală, pe atât de dificilă, și anume: cine este angajatorul grefierilor?  🙄

Deși Statul român este angajatorul tuturor persoanelor care își desfășoară activitatea în sistemul public, nici Ministerul Justiției și nici Curțile de Apel nu își asumă calitatea de angajator.

Prin acest tertip încearcă să nege evidentul și anume că salariile grefierilor au fost  calculate greșit și trebuie stabilite în sensul creșterii acestora.  💡  💡   💡

Ministerul Justiției invocă faptul că nu are ce căuta în aceste procese, întrucât curțile de apel sunt cele care desfășoară raporturi de muncă cu grefierii, iar drepturile salariale le sunt datorate și plătite de acestea, ministerului revenindu-i doar obligația de a vira și asigura sumele necesare.

În același timp, Curțile de apel rostogolesc responsabilitatea către tribunale*** și invocă faptul că nu au calitatea de angajator pentru grefieri, cei care trebuie să calculeze drepturile salariale și să le plătească fiind tribunalele și invocă, în susținerea acestei teorii, dispoziții care vizează exclusiv cariera acestei categorii de personal, cum ar fi numirea, depunerea jurământului și repartizarea ulterior numirii în funcție, precum și subordonarea ierarhică.

*** De precizat că tribunalele sunt subordonate din punct de vedere economic, financiar și administrativ curților de apel, deci, nu pot decide decât în baza unor acte emise de acestea.

Aceasta se poate traduce prin curtea dispune, tribunalul execută.

Cum să nu justificăm necesitatea sindicatelor și să criticați liberatatea de exprimare a liderilor, când, după atâția ani de existență a profesiei de grefier, aspecte ce vizează apartenența ca angajați nu sunt clarificate?

S-a anticipat că vor exista probleme în ceea ce privește stabilirea filiației, astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată și s-a pronunțat în sensul că cel în curtea căruia se află copilul are obligația de a-l întreține.  😛

Decizia nr. 13/13.06.2016 pronunțată, în interesul legii, de Înalta Curte de Casație și Justiției – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. 12/2016:

„(…) legitimarea procesuală pasivă revine doar autorității publice cu care funcționarul se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparține prerogativa stabilirii și acordării drepturilor salariale (…)”.

În contextul acesta, rezidă, încă o dată, necesitatea, evidentă de altfel, de înființare la nivelul aparatului central al Ministerului Justiției a unei direcții de specialitate similare cu cea a specialiștilor IT și a consilierilor de probațiune, care să coordoneze și să gestioneze cariera grefierilor.

Prin urmare, domnule ministru, haideți cu statutul!

Grefierii, angajații nimănui

În timp ce unii încearcă redefinirea familiei prin intermediul referendumului, alții se luptă să le fie stabilită filiația, pentru că, grefierii nu au nici mamă, nici tată și nimeni nu vrea să-i recunoască.

În cadrul proceselor deschise pentru recunoașterea drepturilor salariale, ne-am trezit cu o chestiune, pe cât de banală, pe atât de dificilă, și anume: cine este angajatorul grefierilor?  🙄

Deși Statul român este angajatorul tuturor persoanelor care își desfășoară activitatea în sistemul public, nici Ministerul Justiției și nici Curțile de Apel nu își asumă calitatea de angajator.

Prin acest tertip încearcă să nege evidentul și anume că salariile grefierilor au fost  calculate greșit și trebuie stabilite în sensul creșterii acestora.  💡  💡   💡

Ministerul Justiției invocă faptul că nu are ce căuta în aceste procese, întrucât curțile de apel sunt cele care desfășoară raporturi de muncă cu grefierii, iar drepturile salariale le sunt datorate și plătite de acestea, ministerului revenindu-i doar obligația de a vira și asigura sumele necesare.

În același timp, Curțile de apel rostogolesc responsabilitatea către tribunale*** și invocă faptul că nu au calitatea de angajator pentru grefieri, cei care trebuie să calculeze drepturile salariale și să le plătească fiind tribunalele și invocă, în susținerea acestei teorii, dispoziții care vizează exclusiv cariera acestei categorii de personal, cum ar fi numirea, depunerea jurământului și repartizarea ulterior numirii în funcție, precum și subordonarea ierarhică.

*** De precizat că tribunalele sunt subordonate din punct de vedere economic, financiar și administrativ curților de apel, deci, nu pot decide decât în baza unor acte emise de acestea.

Aceasta se poate traduce prin curtea dispune, tribunalul execută.

Cum să nu justificăm necesitatea sindicatelor și să criticați liberatatea de exprimare a liderilor, când, după atâția ani de existență a profesiei de grefier, aspecte ce vizează apartenența ca angajați nu sunt clarificate?

S-a anticipat că vor exista probleme în ceea ce privește stabilirea filiației, astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată și s-a pronunțat în sensul că cel în curtea căruia se află copilul are obligația de a-l întreține.  😛

Decizia nr. 13/13.06.2016 pronunțată, în interesul legii, de Înalta Curte de Casație și Justiției – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. 12/2016:

„(…) legitimarea procesuală pasivă revine doar autorității publice cu care funcționarul se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparține prerogativa stabilirii și acordării drepturilor salariale (…)”.

În contextul acesta, rezidă, încă o dată, necesitatea, evidentă de altfel, de înființare la nivelul aparatului central al Ministerului Justiției a unei direcții de specialitate similare cu cea a specialiștilor IT și a consilierilor de probațiune, care să coordoneze și să gestioneze cariera grefierilor.

Prin urmare, domnule ministru, haideți cu statutul!