Nici nu s-au încălzit bine scaunele miniștrilor noului guvern că a reintrat pe lista priorităților ”re-organizatorice ” sistemul judiciar, acum, în contextul adoptării bugetului pe anul 2020.
Harnicul Guvern Orban dorește să atingă în anul electoral care urmează mai multe obiective utilizate ca teme de campanie între care două vizează familia ocupațională de funcții bugetare ”Justiție”, anume independența ei și eliminarea pensiilor numite ”speciale”, în fapt pensii ocupaționale sau de serviciu. Bonus, alături de ceilalți bugetari, cei din sistemul judiciar vor fi afectați pecuniar și de măsurile preconizate a fi luate prin modificarea OUG 114/2018.
Desigur, aceste măsuri nu ar fi ușor de luat fără o mediatizare ”adecvată”. Cum argumente juridice pentru adoptarea acestora nu există, se utilizează atât mesajele dure ale liderilor partidului aflat la guvernare, cât și gurile de tun din presa aservită puterii. Astfel, aruncarea în derizoriu a importanței legii, a legalității, denigrarea în ansamblu a instituțiilor care o administrează și a categoriilor profesionale care o deservesc, nu ne pot convinge pe noi, cei care – activi sau în retragere – ținem de sistemul judiciar, că se dorește realmente ”independența justiției”, atât de clamată de politicieni și unii așa ziși ”formatori de opinie”.
Dacă chiar este un deziderat de urmărit și de conservat, nu e firesc să fie restrânse drepturile celor care o înfăptuiesc în numele unei pretinse echități sociale, echitate fără acoperire în realitate. Cei din sistemul judiciar au o muncă foarte specializată, aceea de a regla raporturile sociale între cetățeni în joncțiune cu normele legale. Legea ar trebui să răspundă nevoilor unei foarte bune funcționări a statului, să vizeze atingerea unui progres social armonios și dezvoltarea țării, în nici un caz nu ar trebui să fie un instrument de slăbire a echilibrului dintre puterile statului în beneficiul unora dintre ele.
Concret, nu poți avea o justiție independentă punând în discuție permanent autoritatea și competența celor care o înfăptuiesc, reclamând ipocrit că ar avea beneficii nemeritate și ”omițând” sau dezavuând interdicțiile și exigențele la care sunt supuși prin lege, interdicții pe baza cărora li s-au stabilit aceste drepturi, compensații – nu beneficii sau privilegii cum răuvoitor sunt categorisite.
Cei din aparatul judiciar nu au timp și nu-și fac publicitate pentru că iau contact permanent cu partea cea mai bolnavă din punct de vedere moral și etic a societății și pentru că există un deficit serios de resursă umană, deficit semnalat guvernanților de toate organizațiile profesionale și sindicale de profil. Niciun cetățean de bună credință (justițiabil, politician sau jurnalist) nu ar putea afirma că în instanță atmosfera e ca într-o companie, că magistrații sunt un fel de manageri care negociază și semnează contractele, iar grefierii ”un fel de secretare”! Fiecare acțiune, plângere înregistrată în justiție e expresie a tarelor și conflictelor din societate.
Cei care intră într-o ședință de judecată se încarcă cu cele 30-50-100 de situații de viață care sunt expuse. Știm din experiență proprie cum este să asculți problemele prezentate, să le consemnezi cu maximă precizie, să le reiei în actele procedurale efectuate, înregistrându-le astfel de două ori în memorie. Sunt dosare pe care ne este imposibil să le uităm. Pentru noi niciunul dintre dosare nu e sursă de amuzament, show mediatic sau can-can. Sunt oameni bolnavi sau uciși sufletește și cărora li se aplică un tratament legal, unul care nu se administrează și se primește cu bucurie nici măcar în cauzele civile. Un triumf în justiție nu e niciodată dulce.
După atâția ani de profesie putem să afirmăm că responsabilitatea în sistemul judiciar este enormă, mai ales că în țara noastră cadrul legislativ nu are continuitate, coerență, unitate și predictibilitate. Lipsa de respect față de cetățeni vădită în elaborarea legilor ne afectează și pe noi, odată în exercitarea profesiei și a doua oară prin relativizarea și restrângerea drepturilor noastre.
Și nu putem să nu ne întrebăm de ce se procedează astfel? Ce interese lipsite de scrupule ne-au adus aici? Oare au supărat unele soluții oameni foarte importanți nu doar pentru că le-au fost afectate interesele, ci și tocmai pentru că au fost și intens mediatizate?
Cine dorește o justiție în care anumiți privilegiați (cărora nu le sunt de ajuns beneficiile stabilite prin lege) să fie mai presus de lege sau să o poată ocoli cu sprijinul unui aparat judiciar mai susceptibil a fi influențat sau corupt?