În ultimii ani, tema răspunderii în sistemul judiciar a devenit una recurentă în spațiul public. De la dezbateri politice până la intervenții mediatice punctuale, se invocă tot mai des necesitatea ca magistrații să răspundă pentru întârzieri, disfuncționalități sau erori percepute ale actului de justiție.

Nu puține au fost situațiile în care întârzierile în redactarea hotărârilor judecătorești au fost aduse în atenția publicului, iar unele cazuri – într-adevăr nefericite – au condus la cercetări disciplinare, sancțiuni severe și chiar excluderi din profesie. Aceste exemple, deși excepționale, au devenit din ce în ce mai frecvent utilizate ca argument într-un discurs generalizat despre „responsabilizare”.

O problemă reală, dar o soluție greșită

În acest context tensionat, Consiliul Superior al Magistraturii propune o soluție care, la prima vedere, pare să răspundă acestei presiuni publice: transferul unor atribuții către grefieri și asistenți ai judecătorului, însoțit de ideea unei răspunderi a acestora pentru activitățile de redactare sau pregătire a hotărârilor.

Cu alte cuvinte, în loc ca problema să fie abordată structural – prin resurse umane adecvate, organizare eficientă și reglementări clare – se sugerează indirect că răspunderea pentru întârzierile în motivare ar putea fi deplasată către grefieri.

Această abordare este însă profund nerealistă și incompatibilă cu principiile fundamentale ale dreptului.

Ce spun clar Curtea Constituțională și CEDO

Atât Curtea Constituțională a României, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, au statuat în mod constant și univoc că:

• hotărârile judecătorești sunt motivate de judecătorul care a pronunțat soluția;
• deliberarea, raționamentul juridic și convingerile care fundamentează soluția aparțin exclusiv judecătorului;
• responsabilitatea pentru conținutul hotărârii este indisolubil legată de funcția jurisdicțională.

Motivarea nu este o simplă operațiune tehnică sau administrativă. Ea reprezintă expresia deliberării, a aprecierii probelor și a interpretării normei juridice – elemente care nu pot fi delegate și pentru care nu poate răspunde altcineva decât judecătorul.

De ce soluția CSM este improprie

A sugera, fie și indirect, că grefierii ar putea răspunde pentru nemotivarea sau întârzierea motivării hotărârilor judecătorești înseamnă:

• ignorarea jurisprudenței constante a CCR și CEDO;
• confuzia între sprijinul tehnic și exercitarea funcției de judecată;
• crearea unei false soluții la o problemă reală.

Grefierii pot sprijini activitatea instanței, pot asigura suport tehnic și procedural, dar nu pot substitui judecătorul în actul de deliberare și motivare, nici în fapt, nici în drept. A transfera răspunderea în acest sens ar însemna o denaturare a rolurilor constituționale și o vulnerabilizare gravă a actului de justiție.

O discuție care trebuie purtată onest

Problema întârzierilor în redactarea hotărârilor există și trebuie abordată, dar nu prin mutarea artificială a răspunderii de la un actor al sistemului la altul. Soluțiile reale țin de:

• dimensionarea corectă a resurselor;
• organizarea eficientă a activității instanțelor;
• claritatea atribuțiilor și a statutelor profesionale;
• recunoașterea rolului fiecărei categorii în limitele stabilite de Constituție și de jurisprudența europeană.

A răspunde presiunii publice prin soluții care contrazic principiile fundamentale ale justiției nu face decât să adâncească problemele existente.

Răspunderea în justiție trebuie discutată echilibrat, responsabil și în limitele Constituției și ale dreptului european.

Judecătorul răspunde pentru hotărâre.
Grefierul sprijină actul de justiție, nu îl înlocuiește și nu poate răspunde pentru deliberare.

Orice soluție care ignoră aceste repere nu este o reformă, ci o deplasare improprie a responsabilității, cu riscuri serioase pentru funcționarea corectă a sistemului judiciar.

*IDentitate profesională!

Echipa SNGJ Dicasterial